Alegeți funcționalitățile experimentale pe care doriți să le testați

Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex

Document 52017AB0046

Avizul Băncii Centrale Europene din 8 noiembrie 2017 cu privire la modificările aduse cadrului Uniunii privind cerințele de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (CON/2017/46)

JO C 34, 31.1.2018, p. 5-16 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 34/5


AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 8 noiembrie 2017

cu privire la modificările aduse cadrului Uniunii privind cerințele de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții

(CON/2017/46)

(2018/C 34/05)

Introducere și temei juridic

La 2 și 20 februarie 2017, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului Uniunii Europene și, respectiv, a Parlamentului European solicitări de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește indicatorul efectului de levier, indicatorul de finanțare stabilă netă, cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile, riscul de credit al contrapărții, riscul de piață, expunerile față de contrapărți centrale, expunerile față de organisme de plasament colectiv, expunerile mari, cerințele de raportare și publicare a informațiilor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1) (denumită în continuare „modificări propuse la CRR”).

La 17 și 20 februarie 2017, BCE a primit din partea Parlamentului European și, respectiv, a Consiliului Uniunii Europene solicitări de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului (2) (denumită în continuare „modificări propuse la CRD”).

Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece modificările propuse la CRR și CRD cuprind dispoziții care au incidență asupra misiunilor BCE privind politicile în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din tratat și asupra contribuției Sistemului European al Băncilor Centrale la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește stabilitatea sistemului financiar, astfel cum se prevede la articolul 127 alineatul (5) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observații generale

BCE sprijină pachetul de reformă bancară al Comisiei, care va pune în aplicare în legislația Uniunii elemente importante ale agendei de reformă globală în materie de reglementare. Se anticipează că propunerea Comisiei va întări în mod substanțial arhitectura de reglementare, contribuind astfel la reducerea riscurilor în sectorul bancar. Aceste progrese în privința reducerii riscurilor vor deschide calea către un progres simultan și proporțional în ceea ce privește partajarea riscurilor.

Prezentul aviz abordează chestiuni de importanță deosebită pentru BCE, care au fost împărțite în două secțiuni: 1. modificări ale cadrului de reglementare și de supraveghere existent al Uniunii; și 2. punerea în aplicare a unor standarde de supraveghere convenite la nivel internațional.

1.   Modificări ale cadrului de reglementare și de supraveghere existent al Uniunii

1.1.   Clarificări privind pilonul 2

1.1.1.

Modificările propuse în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor pilonului 2 aferente cadrului Basel III (3) în Directiva privind cerințele de capital (4) (CRD) urmăresc să obțină o convergență sporită în materie de supraveghere în Uniune printr-o definire mai clară a elementelor structurii în funcție de risc a capitalului și prin introducerea orientărilor pilonului 2 privind fondurile proprii suplimentare, precum și prin înăsprirea semnificativă a condițiilor în care autoritățile competente își pot exercita prerogativele de supraveghere în acest context.

1.1.2.

Deși în general BCE susține convergența în materie de supraveghere, propunerea de elaborare a unor standarde tehnice de reglementare privind cerințele de fonduri proprii suplimentare nu este instrumentul adecvat pentru atingerea acestui obiectiv.

În primul rând, cerințele pilonului 2 sunt specifice fiecărei instituții, ceea ce impune autorităților competente să facă uz de o marjă de apreciere în materie de supraveghere. Utilizarea exclusivă a standardelor tehnice de reglementare ale Autorității Bancare Europene (ABE) sau utilizarea acestora pentru componente ale elementelor de risc nu ar conduce la o abordare specifică fiecărei instituții, bazată pe risc, care să ia în considerare diversitatea profilurilor de risc ale instituțiilor, și de fapt ar împiedica autoritățile competente să țină pasul cu riscurile și evoluțiile din industrie.

În al doilea rând, Ghidul ABE privind procedurile și metodologiile comune pentru procesul de supraveghere și evaluare (SREP) (5) prevede deja o bază comună pentru punerea în aplicare consecventă a PSE în Uniune, oferind un nivel corespunzător al unei marje de apreciere în materie de supraveghere și putând fi suplimentat prin evaluări inter pares ABE. În ultimii ani, convergența s-a îmbunătățit în mod substanțial prin punerea în aplicare a acestui ghid (6) și a metodologiei PSE a BCE, care este aplicată în mod consecvent la nivelul Mecanismului unic de supraveghere (MUS) (7).

Luând în considerare aceste evoluții pozitive, BCE consideră că actualul cadru este adecvat și că piața unică va continua să beneficieze în materie de convergență în baza instrumentelor existente, acestea putând fi eventual suplimentate prin extinderea utilizării evaluărilor inter pares ABE.

1.1.3.

În plus, modificările propuse la CRD acordă instituțiilor de credit, nu autorităților de supraveghere, competența de a decide, în anumite limite, asupra compoziției fondurilor proprii deținute în scopul îndeplinirii cerințelor pilonului 2 și exclud posibilitatea de a stabili cerințele pilonului 2 astfel încât acestea să fie acoperite în întregime prin fonduri proprii de nivel 1 de bază. BCE consideră că autoritățile de supraveghere ar trebui să-și păstreze competența de a stabili o cerință privind compoziția pentru fondurile proprii suplimentare și de a impune ca cerințele privind fondurile proprii suplimentare să fie acoperite exclusiv cu fonduri proprii de nivel 1 de bază. Dintr-o perspectivă prudențială, criza bancară și evenimentele mai recente de pe piețe au arătat că pot exista provocări semnificative în ceea ce privește tratamentul, de exemplu, al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentare, a căror capacitate de absorbție a pierderilor nu este la fel de eficientă ca în cazul fondurilor proprii de nivel 1 de bază și ale căror costuri ar periclita și mai mult profitabilitatea instituțiilor de credit. În plus, practica BCE ulterioară asumării atribuțiilor de supraveghere prudențială a fost de a stabili ca cerințele pilonului 2 să fie îndeplinite prin fondurile proprii de nivel 1 de bază. Prin impunerea acoperirii amortizoarelor numai prin fonduri proprii de nivel 1 de bază, organele legislative ale Uniunii și-au arătat preferința pentru capital de cea mai înaltă calitate. O modificare a practicii ar conduce la o previzibilitate mai redusă pentru instituțiile de credit și la condiții de concurență neechitabile.

1.1.4.

În timp ce introducerea unei baze comune pentru impunerea orientărilor în materie de capital va contribui la punerea în aplicare consecventă a acestor orientări la nivelul Uniunii, BCE consideră că modificările propuse la CRD ar trebui să reflecte mai clar necesitatea flexibilității în ceea ce privește stabilirea orientărilor pilonului 2. În special, ar trebui luată în considerare legătura dintre pragul testării la stres și stabilirea orientărilor pilonului 2. Întrucât testele de stres prudențiale servesc ca punct de pornire pentru stabilirea orientărilor pilonului 2, modificările propuse la CRD, în conformitate cu cele mai bune practici internaționale actuale, ar trebui, de asemenea, să permită autorităților competente să aplice un prag fix în testele de stres la nivelul tuturor instituțiilor de credit, care poate fi mai scăzut decât cerințele totale de capital PSE (CTCP). Flexibilitatea de a utiliza un prag fix ar trebui să fie disponibilă ca opțiune permanentă. În plus, utilizarea CTCP ar trebui adaptată la metodologia utilizată în testarea la stres. De exemplu, utilizarea pragului CTCP în scenariul nefavorabil necesită aplicarea unei abordări a bilanțului dinamic. În plus, în modificările propuse la CRD ar trebui inclusă o dispoziție privind revizuirea la trei ani.

1.1.5.

De asemenea, modul în care orientările pilonului 2 interacționează cu cerințele privind amortizorul combinat ar trebui clarificate suplimentar. În special, ar trebui evitate conflicte potențiale cu obiectivul de politică privind amortizorul anticiclic de capital. Aceasta include eliminarea trimiterii la abordarea „fluctuațiilor economice ciclice” ca obiectiv de politică al orientărilor pilonului 2. În plus, deși ar trebui evitată orice suprapunere între orientările pilonului 2 și cerințele pilonului 2, modificările propuse la CRD ar trebui să clarifice că, atunci când un test de stres identifică tipuri suplimentare de risc de credit într-o situație ipotetică, iar acestea fac parte din cerințele pilonului 2, autoritățile competente păstrează posibilitatea de a aplica măsuri care abordează aceste riscuri în orientările pilonului 2.

1.1.6.

Modificările propuse la CRD limitează atribuțiile autorităților competente de a solicita instituțiilor de credit să le transmită informații suplimentare sau mai frecvente. Deși BCE sprijină pe deplin obiectivul fundamental de a evita duplicarea raportării și de a reduce costurile de raportare, posibilitatea de a solicita date cu caracter granular ad-hoc este esențială pentru a evalua în mod corespunzător profilurile de risc ale instituțiilor de credit, printre altele, în scopul PSE. Aceste riscuri sunt dificil de capturat în întregime ex ante prin raportare armonizată, în special din cauza modului în care se dezvoltă activitățile și riscurile instituțiilor de credit. În plus, autoritățile competente vor trebui întotdeauna să colecteze informații suplimentare cu caracter granular pentru a evalua în mod adecvat punctele forte și punctele slabe ale instituțiilor de credit legate de anumite riscuri sau clase de active, de exemplu cu privire la creditele neperformante. Prin urmare, BCE consideră că aceste limitări ar trebui eliminate din modificările propuse la CRD.

1.1.7.

Autorităților competente ar trebui să li se permită să impună cerințe de fonduri proprii oricând riscul ratei dobânzii este o sursă semnificativă de preocupare, nu numai atunci când riscurile depășesc un anumit prag predefinit. De asemenea, mandatul propus pentru ABE în ceea ce privește precizarea anumitor concepte în scopul examinării expunerii instituțiilor de credit la riscul ratei dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare sugerează o listă exhaustivă de circumstanțe în care sunt necesare măsuri de supraveghere ca urmare a unor modificări potențiale ale ratelor dobânzii (8). BCE consideră că ar trebui să se acorde mai multă flexibilitate autorităților competente în ceea ce privește impunerea măsurilor de supraveghere.

1.1.8.

Modificările propuse la CRD impun autorităților competente să consulte autoritățile de rezoluție înainte de adoptarea oricărei cerințe de fonduri proprii suplimentare (9). Deși BCE susține obiectivul realizării unei coordonări eficace cu autoritățile de rezoluție, propunerea consultării oficiale a autorităților de rezoluție înainte de determinarea unor cerințe de fonduri proprii suplimentare sau de furnizarea de orientări, astfel cum se prevede în CRD, s-ar dovedi excesiv de împovărătoare și nejustificat de formalistă în practică, fără îmbunătățirea esenței mecanismelor actuale. În plus, memorandumul de înțelegere existent între BCE și Comitetul unic de rezoluție (10), care a fost pus în aplicare pentru prima dată în contextul elaborării deciziilor PSE din 2016, asigură deja o cooperare eficientă. Luând în considerare caracterul neobligatoriu al orientărilor în materie de capital, decizia de a impune aceste orientări ar trebui să rămână în afara cadrului deciziilor comune și ar trebui să facă doar obiectul unui schimb de informații între membrii colegiului.

1.2.   Interacțiunea dintre competențele microprudențiale și cele macroprudențiale

BCE susține în general eliminarea pilonului 2 dintre instrumentele macroprudențiale, dar își reiterează opinia potrivit căreia eliminarea cerințelor pilonului 2 nu ar trebui să conducă la un număr insuficient de instrumente pentru îndeplinirea mandatului autorităților și atingerea obiectivelor de politică al acestora (11). Prin urmare, sprijinul BCE față de eliminarea propusă a cerințelor pilonului 2 din instrumentarul macroprudențial face obiectul condiției ca instrumentarul să fie lărgit și să devină operațional. Un cadru macroprudențial operațional și eficace este deosebit de important într-o uniune monetară în care sunt necesare politici macroprudențiale pentru a aborda dezechilibre la nivel național sau sectorial, jucând astfel un rol cheie complementar în abordarea eterogeneității ciclurilor financiare și economice din statele membre și contribuind în acest mod la menținerea integrității pieței unice și la protejarea stabilității financiare. În același timp, cadrul revizuit ar trebui să evite facilitarea deciziilor de garantare care ar putea majora riscul de fragmentare a pieței și ar putea genera impedimente pentru consolidarea sistemului bancar.

În plan mai general, BCE reiterează importanța unei revizuiri macroprudențiale detaliate, astfel cum este prevăzută în contribuția BCE la consultarea Comisiei Europene cu privire la revizuirea cadrului de politică macroprudențială a Uniunii. Totodată, în ceea ce privește îmbunătățirea eficacității operaționale a cadrului macroprudențial, cel puțin următoarele ajustări ale cadrului actual sunt necesare în mod prioritar. În primul rând, ierarhia actuală pentru etapizarea mecanismului de activare [așa-numita „ordine de prioritate” (pecking order)] ar trebui retrasă. Aceasta oferă stimulente negative în ceea ce privește selectarea instrumentelor și determină o înclinație spre inacțiune. În al doilea rând, procedurile foarte variate de notificare și activare pentru măsuri macroprudențiale ar trebui raționalizate, simplificate și armonizate. Aceasta ar presupune, printre altele, instituirea unei proceduri de activare unificate și simplificate pentru utilizarea instrumentelor macroprudențiale prevăzute la articolul 458 din Regulamentul privind cerințele de capital (12) (CRR) și armonizarea procedurilor de activare pentru diferite amortizoare de capital într-un mod care să permită autorităților macroprudențiale să acționeze într-un mod eficient, eficace și rapid. În acest sens, ar trebui avute în vedere și modificări ale normelor privind amortizorul pentru alte instituții de importanță sistemică și amortizorul pentru riscul sistemic pentru a clarifica scopul de politică al acestor amortizoare, eliminând pe această cale suprapunerile și sporind eficacitatea utilizării acestora de către autorități În al treilea rând, procesul stabilit la articolul 136 alineatul (3) din CRD ar trebui optimizat astfel încât fiecare autoritate desemnată să evalueze trimestrial rata amortizorului anticiclic de capital corespunzătoare, dar să stabilească sau să restabilească rata numai dacă apare o modificare a intensității riscurilor sistemice ciclice. În acest context, procedurile de notificare a ratei amortizorului anticiclic ar trebui modificate la rândul lor, pentru a impune autorităților desemnate ale statelor membre participante la MUS să notifice BCE, de asemenea, informațiile prevăzute la articolul 136 alineatul (7) literele (a)-(g) din CRD. În fine, BCE consideră crucial ca respectivul cadru de politică macroprudențială să fie revizuit la intervale periodice, luând în considerare evoluțiile cadrului analitic, precum și experiența practică la punerea în aplicare a politicilor. În această privință, ar trebui introdusă și o dispoziție de revizuire cuprinzătoare a cadrului macroprudențial în următorii trei ani, inclusiv în ceea ce privește domeniul de aplicare și gradul de adecvare al instrumentarului.

1.3.   Derogare transfrontalieră pentru cerințe prudențiale

1.3.1.

BCE sprijină în general introducerea posibilității ca o autoritate competentă să deroge de la aplicarea cerințelor prudențiale pe bază individuală asupra unei filiale al cărei sediu principal este situat în alt stat membru decât cel al întreprinderii-mamă al acesteia, ceea ce este în conformitate cu instituirea MUS și a uniunii bancare.

1.3.2.

Garanții prudențiale și modificări tehnice suplimentare ar putea răspunde posibilelor preocupări privind stabilitatea financiară rezultate din aplicarea acestui mecanism de derogare în uniunea bancară, care este încă în curs de finalizare. În special următoarele două precondiții suplimentare ar putea fi introduse pentru ca filialele să beneficieze de derogare: (a) filialele eligibile pentru derogare trebuie să nu depășească în mod individual un anumit prag, de exemplu, pragurile pentru caracterul semnificativ stabilite în RMUS); și (b) derogarea ar trebui să facă obiectul unui plafon de 75 %, de exemplu cerința privind fondurile proprii minime ar putea fi redusă cel mult de la 8 % la 6 % din valoarea totală a expunerii la risc. În această privință, garanția ar fi necesară numai în raport cu valoarea cerințelor de fonduri proprii pentru care s-a acordat efectiv derogare. În plus, BCE recomandă ca aceste condiții să fie revizuite la trei ani de la intrarea lor în vigoare și că ar trebui acordată o atenție deosebită în special posibilității de a coborî și mai mult plafonul pe baza evoluției uniunii bancare.

1.3.3.

Modificările CRR propuse ar trebui să clarifice și faptul că garanția unei întreprinderi-mamă pentru o filială trebuie să fie reflectată adecvat în cerințele prudențiale pentru riscul de credit aplicabile întreprinderii-mamă respective. În special, întreprinderea-mamă ar trebui să dețină 100 % din drepturile de vot ale filialei.

1.3.4.

În ultimul rând, ar trebui instituite mecanisme de tranziție adecvate pentru aplicarea derogării transfrontaliere de la cerințele de capital, avându-se în vedere evoluția planificată a uniunii bancare prezentate în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind finalizarea uniunii bancare (13) (denumită în continuare „Comunicarea privind finalizarea uniunii bancare”).

1.4.   Punerea în aplicare a Standardului Internațional de Raportare Financiară 9 (IFRS 9)

Modificările propuse la CRR oferă o perioadă de introducere treptată în ceea ce privește provizioanele pentru pierderile din credit preconizate în baza IFRS 9 (14), în scopul de a atenua impactul IFRS 9 asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază reglementate ale instituțiilor de credit (15). BCE recomandă ca perioada pentru măsurile tranzitorii aferente IFRS 9 să înceapă la 1 ianuarie 2018, cu o introducere treptată liniară (16). În acest context, președinția Consiliului este încurajată să accelereze legislația de punere în aplicare a regimului de tranziție pentru IFRS 9.

În plus, ar fi de preferat ca introducerea treptată să se aplice numai reducerii inițiale a fondurilor proprii de nivel 1 de bază la 1 ianuarie 2018 (abordare statică) și nu valorilor pierderilor preconizate calculate în baza IFRS 9 la data de raportare relevantă în perioada de tranziție (abordare dinamică), deoarece a doua abordare, de fapt, ar amâna aplicarea completă a IFRS 9 (17).

Pentru a evita dubla înregistrare a sumelor readăugate în fondurile proprii de nivel 1 de bază, BCE recomandă efectuarea unor corecții în perioada de tranziție asupra tuturor părților din CRR care implică reducerea fondurilor proprii de nivel 1 de bază, și anume pentru readăugarea la fondurile proprii de nivel 2, pentru sumele creanțelor privind impozitul amânat nededuse, precum și pentru reduceri ale valorilor expunerilor pentru abordarea standardizată a riscului de credit, efectul de levier și cadrul pentru expunerile mari.

Măsurile tranzitorii ar trebui să fie obligatorii pentru toate instituțiile, în caz contrar instituțiile care nu participă ar putea constrânge alte instituții să ia la rândul lor în mod anticipat aceste măsuri, ceea ce ar contraveni chiar scopului de a acorda mai mult timp pentru adaptarea la reducerea inițială a fondurilor proprii de nivel 1 de bază cu ocazia trecerii la IFRS 9.

1.5.   Deduceri și ajustări suplimentare ale fondurilor proprii de nivel 1 de bază

BCE apreciază clarificarea de către Comisie a sferei de acoperire a articolului 104 alineatul (1) litera (d) din CRD și a articolului 16 alineatul (2) litera (d) din RMUS astfel cum este prevăzut în Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind mecanismul unic de supraveghere instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 (denumit în continuare „Raportul asupra MUS”) (18) și, în special, confirmarea faptului că autoritățile competente au permisiunea de a solicita unei instituții de credit să aplice ajustări specifice (deduceri, filtre sau măsuri similare) asupra calculelor privind fondurile proprii atunci când se apreciază că tratamentul contabil aplicat de instituția de credit nu este prudent din perspectiva supravegherii. BCE apreciază că o astfel de clarificare ar trebui introdusă direct în textul CRD pentru asigurarea securității juridice.

1.6.   Întreprinderea-mamă din UE intermediară

BCE apreciază cerința de a înființa întreprinderi-mamă din UE intermediare pentru grupurile bancare din țări terțe cu două sau mai multe instituții cu sediul în Uniune, cu condiția îndeplinirii anumitor criterii sau a depășirii anumitor praguri (19), deoarece aceasta va permite autorității responsabile cu supravegherea consolidată să evalueze riscurile și soliditatea financiară a întregului grup bancar din Uniune și să aplice cerințe prudențiale la nivel consolidat.

Cu toate acestea, anumite aspecte ale modificărilor propuse la CRD necesită clarificări suplimentare pentru a evita arbitrajul de reglementare. În primul rând, cerința ar trebui să se aplice atât instituțiilor de credit, cât și sucursalelor din țări terțe (respectiv, inclusiv în cazurile în care operațiunile din Uniune ale grupului dintr-o țară terță se desfășoară, parțial sau exclusiv, prin sucursale). În al doilea rând, după înființarea unei întreprinderi-mamă din UE intermediare, ar trebui să fie impusă cerința ca sucursalele existente ale aceluiași grup bancar dintr-o țară terță care depășesc un anumit prag să fie reînființate ca sucursale ale unei instituții de credit autorizate în Uniune, pentru a evita oportunitățile de arbitraj de reglementare, deoarece supravegherea sucursalelor din țări terțe nu este armonizată. Este de asemenea important, pe termen mai lung, să se armonizeze cadrul de reglementare și de supraveghere în Uniune a sucursalelor din țări terțe. În al treilea rând, indiferent dacă întreprinderea-mamă din UE intermediară este înființată ca societate financiară holding, ca societate financiară holding mixtă sau ca instituție de credit, ar trebui să se asigure că acest cadru privind determinarea supravegherii pe bază consolidată nu conduce la un rezultat care nu este corespunzător și care ar putea compromite exercitarea unei supravegheri eficiente și eficace de către autoritățile competente care supraveghează pe bază individuală entitățile care aparțin grupului din țara terță. Prin urmare, atunci când întreprinderea-mamă din UE intermediară este înființată ca instituție de credit și pentru a crea condiții de concurență echitabile, ar trebui explorată introducerea unui criteriu similar celui stabilit la articolul 111 alineatul (5) din CRD, care se aplică în prezent societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte. De asemenea, ar trebui clarificate domeniul de aplicare și procedura privind punerea în aplicare a articolului 111 alineatul (5) din CRD. În al patrulea rând, în cazul unui conflict între legislația din țări terțe și cerința privind o întreprindere-mamă din UE intermediară unică, care ar putea împiedica sau complica în mod inutil conformitatea cu cerința privind întreprinderea-mamă din UE intermediară, ar putea fi explorată acordarea unei derogări autorităților competente, în circumstanțe excepționale, privind o marjă de apreciere care să permită înființarea a două întreprinderi-mamă din UE intermediare separate (sau să permită separarea de entități specifice din întreprinderea-mamă din UE intermediară unică). În acest caz, pragul pentru cerința privind întreprinderea-mamă din UE intermediară ar trebui aplicat la nivelul întregului grup din țara terță, înainte de exercitarea marjei de apreciere, astfel încât exercitarea acestei marje de apreciere să nu conducă la o evitare a pragurilor aplicabile pentru înființarea unei întreprinderi-mamă din UE intermediare, astfel cum se prevede în modificările propuse la CRD.

1.7.   Proporționalitate în raportare

În ceea ce privește obligațiile de raportare ale instituțiilor mai mici, BCE sprijină în general o abordare proporțională. În anumite cazuri, instituțiile mai mici ar trebui supuse unor cerințe de raportare simplificate, în conformitate cu dimensiunea, complexitatea și gradul de risc al acestora.

Reducerea propusă a frecvenței raportării în scopuri de reglementare (20) de către instituțiile de credit mici împiedică autoritățile competente să supravegheze în mod adecvat aceste instituții de credit (21). Rapoartele în scopuri de reglementare sunt foarte relevante, deoarece acestea fac parte din cele mai importante surse de informații pentru supravegherea continuă a instituțiilor mai mici. Disponibilitatea unor informații adecvate permite autorităților competente să-și adapteze intensitatea măsurilor de supraveghere cu privire la aceste instituții. În plus, deși o reducere a frecvenței raportării ar reduce costurile de asigurare a conformității pentru instituțiile de credit mai mici din perspectiva resurselor umane, ar fi improbabil să fie mai puțin apăsătoare din perspectiva IT de vreme ce instituțiile mai mici ar trebui în continuare să instaleze sisteme informatice corespunzătoare, iar majoritatea acestor costuri au fost deja suportate.

În locul reducerii frecvenței raportării în scopuri de reglementare, BCE sugerează modificarea domeniului de aplicare al raportării pentru instituțiile mai mici, după ce ABE evaluează impactul financiar al Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei (22) asupra instituțiilor de credit în ceea ce privește costurile de asigurare a conformității și beneficiile în materie de supraveghere (23).

Aplicarea consecventă a principiului proporționalității ar trebui recunoscută în mod mai sistematic la nivelul CRR. Ar trebui identificate cazuri specifice în care o proporționalitate sporită ar putea reduce costurile de asigurare a conformității fără compromiterea regimului de supraveghere prudențială. Ar putea fi prevăzută și o abordare mai proporțională, în special în domeniile guvernanței interne, al regimului privind competența și onorabilitatea, al remunerării și al publicărilor.

1.8.   Restricții automate privind distribuirile

În ceea ce privește modificările propuse la CRD privind suma maximă distribuibilă (MDA – maximum distributable amount), BCE apreciază clarificarea privind structura capitalului. În plus, BCE propune includerea în MDA a tuturor profiturilor intermediare sau de sfârșit de exercițiu financiar care nu sunt deja incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază (minus toate distribuirile deja plătite), nu doar a profiturilor generate după ultima distribuire. Concentrarea pe cea mai recentă distribuire sau plată limitează profiturile care pot fi utilizate pentru calcularea MDA. Adesea, instituțiile de credit au multiple date de decizie privind plata cupoanelor, dividendelor și bonusurilor. Cu cât este mai mare frecvența cu care o instituție de credit ia decizii cu privire la distribuiri sau plătește distribuiri, cu atât este mai scurtă perioada în care sunt generate profiturile și, astfel, mai mic volumul profiturilor eligibile a fi utilizate în calcularea MDA. Această restricție nu se justifică în cazul în care profiturile intermediare sau de sfârșit de exercițiu financiar generate, dar care încă nu sunt incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază, sunt mai ridicate decât distribuirile efectuate.

1.9.   Riscul de credit și riscul de credit al contrapărții

1.9.1.

Deși legislația de nivelul 2 a clarificat în mod cuprinzător aspecte legate de modelare în ceea ce privește riscul de credit, de piață și operațional, aceste particularități încă lipsesc în ceea ce privește riscul de credit al contrapărții. BCE recomandă ca CRR să fie modificat pentru a solicita ABE să elaboreze standarde tehnice de reglementare cu criterii specifice de evaluare pentru metoda modelului intern (MMI) și pentru metoda avansată a ajustării evaluării creditului (A-CVA – advanced credit valuation adjustment). Aceste standarde tehnice de reglementare ar trebui să detalieze mai precis evaluarea pragului de semnificație pentru modificările și extinderile modelelor, atât pentru MMI, cât și pentru A-CVA. În sfârșit, ar trebui adăugată o dispoziție care să impună instituțiilor de credit să obțină aprobarea autorităților competente pentru a aplica abordarea A-CVA.

1.9.2.

Instituțiile de credit care au pus deja în aplicare MMI nu o utilizează în mod exclusiv, folosind alte metode (care nu sunt interne) pentru a calcula anumite expuneri ale acestora. Aceasta creează preocupări potrivit cărora este posibil ca un număr mare de instituții de credit să nu poată respecta cerința privind neaplicarea MMI în combinație cu alte metode. În acest scop, CRR ar trebui modificată pentru a da posibilitatea instituțiilor de credit să obțină permisiunea de a utiliza MMI pentru riscul de credit al contrapărții pe bază parțială permanentă, astfel cum acestea pot pentru alte tipuri de risc.

1.9.3.

În plus, regulile actuale din CRR pentru stabilirea parametrului scadenței ar trebui extinse pentru a acoperi expunerile la instrumente financiare derivate și la tranzacții de finanțare prin instrumente financiare, precum și tranzacțiile cu termen deschis.

1.9.4.

Definiția pentru delta de supraveghere propusă de Comisie pentru noua abordare standardizată la măsurarea expunerilor la riscul de credit al contrapărții ar trebui aliniată la standarde corecte din punct de vedere matematic ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (CBSB).

1.10.   Tratamentul societăților financiare holding și al societăților financiare holding mixte

1.10.1.

BCE susține armonizarea și îmbunătățirea supravegherii societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte. Este important ca măsurile de supraveghere consolidată să poată viza direct întreprinderea-mamă a unui grup bancar, indiferent dacă este o instituție de credit sau o societate holding. În această privință, obiectivul fundamental în materie de supraveghere este de a asigura că întreprinderea-mamă desfășoară orientarea și coordonarea filialelor sale într-un mod care promovează în mod eficace supravegherea consolidată. În general, noul regim ar trebui să permită ca elementele caracteristice specifice ale unei societăți financiare holding sau ale unei societăți financiare holding mixte și rolul acestora în cadrul unui grup să fie luate în considerare în mod suficient pentru a se evita impedimente excesive în funcționarea grupului.

1.10.2.

Anumite aspecte ale modificărilor propuse la CRD și CRR ar putea beneficia de anumite îmbunătățiri sau clarificări. De exemplu, este necesară o clarificare a modului în care modificările propuse privind autorizarea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte se corelează cu regulile existente privind supravegherea deținerilor calificate. În plus, modificările propuse la CRD și CRR nu indică suficient de clar care dintre dispozițiile actuale referitoare la o „instituție de credit” ar trebui înțeleasă ca incluzând o societate financiară holding și o societate financiară holding mixtă în scopul supravegherii consolidate. Sunt necesare precizări suplimentare și în legătură cu măsurile de supraveghere continuă pe care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată le poate aplica unei societăți financiare holding și unei societăți financiare holding mixte.

1.10.3.

În plus, trebuie luat în considerare efectul modificărilor propuse la articolul 111 din CRD. Faptul că autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate fi situată în altă jurisdicție decât societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă constituie o preocupare deosebită. Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată ar trebui astfel să asigure respectarea cerințelor consolidate de către o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă cu sediul în alt stat membru. Modificările CRD propuse ar trebui să includă dispoziții care să explice mai amănunțit cum să se desfășoare mai eficient cooperarea transfrontalieră în acest caz.

1.10.4.

În ultimul rând, modificările CRD propuse ar trebui să includă dispoziții care să clarifice tratamentul societăților financiare holding și al societăților financiare holding mixte existente care intră în sfera de aplicare a acestor dispoziții.

1.11.   Supravegherea firmelor de investiții transfrontaliere mari

Firmele de investiții mari și complexe asemănătoare băncilor și care furnizează servicii de investiții cu impact asupra bilanțului acestora, în special cele cu operațiuni transfrontaliere, pot prezenta riscuri sporite pentru stabilitatea financiară, precum și un risc crescut de efecte de propagare asupra altor bănci. BCE consideră că supravegherea consolidată și individuală a firmelor de investiții transfrontaliere mari din Uniune asemănătoare băncilor necesită o atenție suplimentară, pentru a asigura standarde de supraveghere prudente și consecvente, în mod proporțional cu riscurile pe care le pot prezenta aceste firme. Una dintre posibilele opțiuni ar fi aceea de a modifica CRD/CRR pentru a asigura faptul că firmele de investiții transfrontaliere mari din Uniune sunt considerate instituții de credit (24). Aceasta ar fi relevantă pentru firmele de investiții care desfășoară frecvent activități de tip bancar de genul celor desfășurate și de bănci. Pentru firmele de investiții care nu intră în acea categorie ar trebui păstrată diferența actuală de tratament reflectată în aranjamentele naționale.

1.12.   Competențe naționale

1.12.1.

Regulamentul privind MUS conferă BCE atribuții specifice privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, pentru a contribui la siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și la stabilitatea sistemului financiar. Aceste atribuții sunt desfășurate ținând seama pe deplin și în mod corespunzător de unitatea și integritatea pieței interne și de tratamentul egal al instituțiilor de credit și în vederea prevenirii arbitrajului de reglementare (25). În acest scop, BCE trebuie să aplice integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive (26), în special CRD și Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (27) (BRRD). Cu toate acestea, anumite prerogative de supraveghere nu sunt menționate în mod specific în dreptul Uniunii, iar diferențele din legislația națională conduc la asimetrii în prerogativele de supraveghere ale BCE la nivelul statelor membre participante.

1.12.2.

În această privință, BCE a examinat deja domeniul de aplicare și întinderea prerogativelor de supraveghere existente și a elaborat o abordare pentru asigurarea unei interpretări consecvente a prerogativelor BCE. În ciuda acestei clarificări a competențelor BCE, acordarea unui temei juridic comun în dreptul Uniunii pentru aceste competențe de supraveghere ar determina o cerință de transpunere a acestora și ar clarifica interpretarea măsurii în care o prerogativă specifică acordată în temeiul dreptului național se încadrează în mandatul unei atribuții specifice conferite BCE. De asemenea, aceasta ar promova condiții de concurență echitabile în supravegherea bancară a Uniunii prin armonizarea prerogativelor de supraveghere ale autorităților competente. În acest scop, dreptul Uniunii ar trebui să includă o trimitere clară la prerogative de supraveghere suplimentare într-o serie de domenii, pentru a evita incertitudinea juridică cu privire la prerogativele de supraveghere directe ale BCE și pentru a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește prerogativele de supraveghere la nivelul uniunii bancare. Aceste domenii se referă în principal la achiziții în țări terțe, fuziuni, transferuri de active și alte decizii strategice, modificarea statutelor instituțiilor de credit și a acordurilor dintre acționarii acestora privind exercitarea drepturilor de vot, acordarea de credit părților afiliate, externalizarea activităților de către instituțiile de credit, prerogativele de supraveghere privind auditorii externi și prerogative suplimentare referitoare la autorizarea instituțiilor de credit.

1.13.   Evaluarea competenței și onorabilității și persoanele care dețin funcții-cheie

1.13.1.

În prezent, CRD nu stabilește cerințe privind procedura care trebuie utilizată de autoritățile competente atunci când desfășoară evaluări asupra membrilor organelor de conducere. Prin urmare, practicile naționale diferă în mod substanțial în ceea ce privește momentul evaluării, termenele și măsura în care evaluarea are loc înainte sau imediat după desemnare. BCE recomandă modificarea dreptului Uniunii pentru a armoniza în continuare procesele de evaluare a competenței și onorabilității.

1.13.2.

Persoanele care dețin funcții-cheie au un impact important asupra gestionării zilnice a instituțiilor de credit și în structura generală de guvernanță a acestora. BCE recomandă modificarea dreptului Uniunii pentru a include o definiție a persoanelor care dețin funcții-cheie și pentru a clarifica definiția conducerii superioare. Mai mult, pentru a armoniza abordările naționale, ar trebui introdusă o dispoziție cu privire la prerogativele autorităților competente în ceea ce privește evaluarea persoanelor care dețin funcții-cheie în instituții semnificative.

1.14.   Schimb de informații

Cadrul actual al Uniunii face puține trimiteri specifice la necesitatea cooperării între autoritățile competente responsabile pentru supravegherea prudențială și autoritățile de combatere a spălării banilor (28). De asemenea, nu există dispoziții explicite care să guverneze cooperarea între autoritățile competente pentru supravegherea prudențială și autoritățile responsabile pentru aplicarea regulilor privind separarea structurală. BCE propune ca dispozițiile CRD privind schimbul de informații confidențiale să fie modificate pentru a prevedea în mod explicit cooperarea cu aceste alte autorități.

1.15.   Regimul de aplicare și regimul sancțiunilor

Lista încălcărilor care fac obiectul sancțiunilor în temeiul CRD nu include o serie de încălcări importante, și anume a cerințelor de capital ale pilonului 1, a regulamentelor și a deciziilor de supraveghere emise de o autoritate competentă, a cerinței de a solicita o aprobare prealabilă și a obligațiilor de a notifica autoritatea competentă. Prin urmare, statele membre dispun de o marjă de apreciere pentru a acorda autorităților competente prerogativa de a impune sancțiuni administrative în aceste cazuri. Această abordare poate conduce la inconsecvențe între statele membre și poate submina aplicarea eficace a cerințelor prudențiale. Pentru a contracara acest lucru, BCE propune extinderea listei de încălcări care fac obiectul sancțiunilor.

1.16.   Opțiuni și marje de apreciere

1.16.1.

Existența opțiunilor și marjelor de apreciere naționale în reglementarea prudențială împiedică realizarea unui cadru unic de reglementare la nivelul Uniunii și adaugă un nivel suplimentar de complexitate și costuri, oferind totodată oportunități de arbitraj de reglementare. În special, opțiunile pentru statele membre creează obstacole în calea funcționării eficiente a MUS, care trebuie să ia în considerare diferite reglementări și practici din statele membre participante. Exercitarea simultană și divergentă a acestor opțiuni duce la un mozaic de reglementări care poate împiedica buna funcționare a supravegherii BCE în statele membre participante și în ceea ce privește expunerile față de țări terțe.

1.16.2.

În anumite cazuri, aceste divergențe afectează și prerogativele de supraveghere. Astfel, opțiunile și marjele de apreciere neautorizate, care nu sunt justificate din perspectivă prudențială ar trebui armonizate direct în legislația de nivelul 1. În mod similar, introducerea unor noi opțiuni și marje de apreciere ar trebui descurajată, cum este cazul, de exemplu, în modificările propuse la CRR în domeniul investițiilor de capital în fonduri.

1.17.   Cerințe de fonduri proprii pentru expuneri față de contrapărțile centrale (CPC)

BCE susține introducerea unei perioade de exceptare predefinite în modificările propuse la CRR în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii pentru expunerile față de CPC. Această perioadă de exceptare predefinită ar permite instituțiilor să ia în considerare o CPC dintr-o țară terță care a solicitat, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (29), să fie recunoscută ca CPC calificată. Această perioadă de exceptare este importantă pentru a oferi securitate juridică instituțiilor în ceea ce privește tratamentul expunerilor acestora într-un orizont de timp relevant. Cu toate acestea, BCE crede că acordarea unei perioade de exceptare maxime de cinci ani de la data depunerii unei cereri de recunoaștere (atunci când Comisia încă nu a adoptat un act de punere în aplicare) ar putea fi considerată excesivă având în vedere implicațiile potențiale în materie de stabilitate financiară care rezultă din expunerile față de CPC din țări terțe nerecunoscute. Prin urmare, BCE sugerează instituirea unei perioade de exceptare maxime mai scurte pentru expunerile față de CPC din țări terțe care încă nu au fost recunoscute în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

2.   Punerea în aplicare a unor standarde de supraveghere convenite la nivel internațional

BCE apreciază punerea în aplicare în legislația Uniunii a unor standarde de supraveghere convenite la nivel internațional. Dată fiind interconectarea sistemului financiar global, sunt necesare standarde globale pentru a asigura comparabilitatea și condiții de concurență echitabile.

2.1.   Indicatorul efectului de levier

2.1.1.

BCE sprijină introducerea unei cerințe privind indicatorul efectului de levier în dreptul Uniunii și calibrarea acestuia la 3 %, ceea ce corespunde standardelor CBSB și recomandărilor ABE (30). BCE recomandă ca punerea în aplicare detaliată a standardelor privind indicatorul efectului de levier în Uniune să aibă în vedere rezultatul discuțiilor purtate în prezent la nivel internațional, în special în cadrul CBSB, precum și orice alte evoluții la nivel internațional.

2.1.2.

Modificarea propusă la CRR elimină marja actuală de apreciere a autorităților competente privind exceptarea de la indicatorul de măsurare a expunerii pentru calcularea indicatorului efectului de levier a oricăror expuneri intragrup deja exceptate de la ponderile de risc și expunerile generate de transmiterea economiilor reglementate (31), introducând în schimb excepții automate pentru aceste expuneri (32). BCE apreciază că instituțiile de credit ar trebui să poată exclude aceste expuneri de la indicatorul efectului de levier doar cu aprobarea prealabilă a autorității competente, după evaluarea riscurilor de bază legate de efectul de levier, ca în cazul legislației Uniunii aplicabile în prezent. În ceea ce privește instituțiile cu caracter semnificativ din MUS, evaluarea se bazează pe Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere disponibile în dreptul Uniunii (33).

2.1.3.

În cazul în care excepția pentru expunerile care decurg din credite de export sprijinite în mod oficial (34) trebuie menținută, aceasta ar trebui să fie limitată în funcție de necesități, în măsura justificării sale pe baza unei necesități care apare la nivelul Uniunii, și nu pe baza preferințelor naționale, întrucât aceasta constituie o deviere de la standardele CBSB. Exceptarea automată a expunerilor care decurg din credite promoționale de la indicatorul de măsurare a expunerii (35) deviază de asemenea de la standardele CBSB și intră în conflict cu justificarea indicatorului efectului de levier ca indicator care nu se bazează pe risc. În plus, această exceptare automată nu corespunde recomandărilor ABE și împiedică o comparație eficientă a indicatorilor efectului de levier la nivel de piață. În fine, formularea mai multor exceptări, care sunt adesea neclare în ceea ce privește condițiile care trebuie îndeplinite, poate permite instituțiilor să interpreteze exceptările în modalități diferite, eventual conducând la exceptări cu o aplicare mai amplă, care nu vizează cazuri foarte specifice.

2.1.4.

BCE susține introducerea unei cerințe de majorare a indicatorului efectului de levier în mod specific pentru instituțiile globale de importanță sistemică (G-SII), care ar trebui să se bazeze pe standardele internaționale referitoare la proiectarea și calibrarea acestor cerințe, după finalizarea lor. Cerințele suplimentare pentru G-SII ar trebui să le reflecte relevanța sistemică și să ofere o capacitate suplimentară de absorbție a pierderilor, necesară pentru a asigura o protecție suplimentară împotriva unei potențiale situații de dificultate a acestora.

2.1.5.

De asemenea, modificările propuse la CRR prevăd compensarea marjei inițiale în cazul expunerilor la instrumente financiare derivate legate de compensarea pentru clienți, care este alt element care deviază de la standardele CBSB. Tratamentul marjei inițiale pentru aceste tranzacții este o chestiune sensibilă, fiind în prezent examinat la nivel internațional. Punerea în aplicare în Uniune ar trebui să reflecte concluziile acestei analize după finalizarea sa (36).

2.1.6.

Modificările propuse la CRR mențin abordarea curentă utilizată pentru calcularea indicatorului efectului de levier, care se bazează pe bilanțul la sfârșitul trimestrului (37). BCE recomandă revizuirea acestei dispoziții, luându-se în considerare discuțiile care au loc în prezent la nivel internațional cu privire la perioada de referință pentru calcularea indicatorului efectului de levier.

2.1.7.

Aspectul referitor la modul în care trebuie tratate rezervele băncilor centrale în scopul calculării expunerii pentru calcularea indicatorului efectului de levier reprezintă o altă chestiune sensibilă care este examinată în prezent la nivel internațional. Punerea în aplicare a indicatorului efectului de levier în temeiul dreptului Uniunii ar trebui să ia în considerare concluziile acestei analize după finalizarea sa.

2.1.8.

BCE este de acord cu recomandările ABE conform cărora CPC nu ar trebui să facă obiectul unei cerințe privind indicatorul efectului de levier, chiar și în cazul în care aceste entități dețin o licență bancară în anumite state membre. Exceptarea acestor CPC de la indicatorul efectului de levier este justificată de garanțiile specifice impuse CPC prin Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și de faptul că pasivele CPC, precum marjele deținute sub formă de depozite, sunt acumulate în principal în scopuri de management al riscurilor, și nu în vederea unor activități de finanțare a investițiilor.

2.2.   Indicatorul de finanțare stabilă netă

2.2.1.

Modificările propuse la CRR deviază de la standardele CBSB privind tratamentul activelor lichide de calitate ridicată de nivel 1 prin aplicarea unui factor de 0 % pentru finanțarea stabilă obligatorie (RSF – required stable funding) în locul unui factor de 5 % (38). BCE propune să fie menținută o cerință de finanțare stabilă pentru activele lichide de calitate ridicată de nivel 1 (exclusiv numerarul și rezervele băncilor centrale, care ar trebui supuse unui factor de 0 % RSF), deoarece aceste active fac obiectul unui anumit risc de preț într-un orizont de timp de un an, chiar în absența unui scenariu de stres. Introducerea aceluiași tratament ca în indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate nu este adecvată, luând în considerare termenele diferite ale celor două standarde.

2.2.2.

De asemenea, modificările propuse la CRR deviază de la standardele CBSB referitoare la tratamentul riscului viitor de finanțare în contractele derivate (39). BCE apreciază mandatul acordat ABE pentru a raporta Comisiei cu privire la oportunitatea de a adopta un indicator mai sensibil la riscuri (40), dat fiind că standardele CBSB nu sunt suficient de sensibile la riscuri (41). Cu toate acestea, mecanismele tranzitorii propuse cuprind anumite deficiențe conceptuale care introduc oportunități de arbitraj de reglementare, iar impactul acestora asupra instituțiilor de credit încă nu a fost evaluat. Prin urmare, până la identificarea unei metodologii mai adecvate, BCE propune ca regimul tranzitoriu să se alinieze cu standardele CBSB.

2.2.3.

În ceea ce privește tratamentul tranzacțiilor de creditare garantate, modificările propuse la CRR aplică un factor RSF mai mic tranzacțiilor garantate și negarantate cu contrapărți financiare care au o scadență reziduală mai mică de șase luni în comparație cu ce se prevede în baza standardelor CBSB (42). Ar trebui desfășurată o analiză de ansamblu a factorilor aplicați tuturor tranzacțiilor garantate incluse în indicatorul de finanțare stabilă netă, pe baza unei analize aprofundate, pentru a stabili dacă factorii pentru anumite garanții reale și scadențe sunt calibrați în mod corespunzător. Până la realizarea unei astfel de analize, BCE propune să fie aplicați factorii RSF prevăzuți în standardele CBSB.

2.2.4.

Modificările propuse la CRR includ o exceptare de la cerința indicatorului de finanțare stabilă netă pentru activele și pasivele legate direct de obligațiuni acoperite generale conforme cu Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (43) și pentru obligațiunile de tip soft bullet și de tip conditional pass-through care îndeplinesc anumite criterii de declanșare a scadenței (44). BCE susține recomandarea ABE potrivit căreia ar trebui exceptate numai structurile de obligațiuni acoperite de tip pass-through finanțate în mod echivalent, dat fiind că acestea nu prezintă un risc de finanțare pentru banca emitentă (45). În contrast, BCE propune ca alte obligațiuni acoperite să nu fie exceptate de la indicatorul de finanțare stabilă netă, deoarece aceste obligațiuni, similar altor pasive pe termen mai lung, au riscuri de finanțare semnificative care nu sunt atenuate de caracteristicile structurale ale acestora. Luând în considerare importanța obligațiunilor acoperite în finanțarea bancară, o exceptare de facto a celor mai multe obligațiuni garantate în circulație conduce la o diluare semnificativă a standardelor prudențiale.

2.3.   Revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare

2.3.1.

BCE apreciază propunerea de punere în aplicare în dreptul Uniunii a noului standard CBSB privind riscul de piață care rezultă din revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare (FRTB – fundamental review of the trading book) (46). BCE recomandă ca punerea în aplicare detaliată în Uniune a standardului FRTB, în special mecanismele de tranziție adecvate, să aibă în vedere în mod corespunzător rezultatul discuțiilor purtate în prezent la nivel internațional și în mod deosebit la nivelul CBSB, precum și orice alte evoluții la nivel internațional. În plus, perioada de punere în aplicare de doi ani avută în vedere în prezent poate fi insuficientă pentru ca instituțiile să își demonstreze conformitatea cu cerințele aferente utilizării modelului și pentru ca autoritățile de supraveghere să poată evalua și aproba în mod corespunzător modelele de risc de piață. Acest lucru se datorează faptului că specificația tehnică pentru anumite aspecte importante ale abordării bazate pe modele interne va fi furnizată în standarde tehnice de punere în aplicare care vor fi disponibile doar la mult timp de la intrarea în vigoare a modificărilor propuse la CRR. Din acest motiv, ar fi recomandabil să se extindă faza de punere în aplicare.

2.3.2.

Regimul de tranziție propus, care introduce o recalibrare descendentă semnificativă (cu 35 %) a cerințelor de capital FRTB pe o perioadă de trei ani, reprezintă un motiv de preocupare, deoarece, pentru anumite instituții, ar putea conduce la cerințe de capital pentru riscul de piață semnificativ mai scăzute decât nivelurile actuale. Deși o perioadă de tranziție ar putea contribui la atenuarea impactului asupra cerințelor de capital ale instituțiilor de credit, BCE propune ca această calibrare tranzitorie să fie eliminată treptat, în baza unui calendar predefinit, și combinată cu un nivel minim care să împiedice scăderea cerințelor de capital pentru riscul de piață sub nivelurile actuale.

Cu privire la modificările suplimentare aduse cadrului privind riscul de piață în vederea atingerii unei mai mari proporționalități, BCE consideră că modificările propuse la CRR care permit instituțiilor cu portofolii de tranzacționare mici să utilizeze abordări simplificate reprezintă o suplimentare adecvată, în măsura în care pragurile de aplicare sunt menținute la nivelurile stabilite în propunere. Cu toate acestea, abordarea standardizată simplificată propusă ar trebui să fie suficient de sensibilă la riscuri și să conducă la cerințe de capital care sunt adecvate în comparație cu abordările noi aplicabile instituțiilor de credit mai mari. În acest scop, revizuirile viitoare ale CRR ar trebui să ia în considerare evoluțiile relevante la nivelul CBSB.

2.3.3.

Modificările propuse la CRR nu includ anumite elemente-cheie ale standardelor CBSB, precum specificarea testului privind atribuirea profitului și a pierderii direct în legislația de nivelul 1, lăsându-le în sarcina viitoarei legislații delegate. BCE propune ca aceste elemente să fie incluse direct în CRR, doar specificațiile tehnice fiind puse în aplicare în standarde tehnice.

2.3.4.

Modificările propuse la CRR oferă o marjă semnificativă în materie de modelare instituțiilor de credit, ceea ce ar putea conduce la divergențe semnificative în ceea ce privește practicile de supraveghere și modelarea riscului. Pentru a contracara acest lucru, BCE propune ca restricțiile asupra modelării elaborate ca parte a FRTB pe baza studiilor comparative să fie încorporate în CRR.

2.3.5.

Spre deosebire de standardele CBSB, modificările propuse la CRR permit instituțiilor de credit să aleagă fără restricții birourile de tranzacționare în privința cărora solicită aprobarea pentru modelul intern și pe cele pentru care vor menține abordarea standardizată. Pentru a împiedica arbitrajul de reglementare, autoritățile competente ar trebui, pe baza abordării alese de instituțiile de credit pentru birouri de tranzacționare comparabile, să poată stabili includerea birourilor de tranzacționare cu privire la care consideră că ar trebui să se încadreze în abordarea bazată pe modele interne.

Propunerile de redactare specifice ale personalului BCE cu privire la modificările propuse ale CRR și CRD însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc într-un document tehnic de lucru separat. Documentul tehnic de lucru nu a fost adoptat de către Consiliul guvernatorilor. Documentul tehnic de lucru este disponibil în limba engleză pe website-ul BCE.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 8 noiembrie 2017.

Președintele BCE

Mario DRAGHI


(1)  COM(2016) 850 final.

(2)  COM(2016) 854 final.

(3)  Disponibil pe website-ul Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), la adresa www.bis.org

(4)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(5)  A se vedea Ghidul EBA/GL/2014/13 al Autorității Bancare Europene din 19 decembrie 2014 privind procedurile și metodologiile comune pentru procesul de supraveghere și evaluare (SREP).

(6)  A se vedea Raportul ABE privind convergența practicilor de supraveghere (EBA-Op-2016-11), 14 iulie 2016, disponibil pe website-ul ABE, la adresa www.eba.europa.eu

(7)  În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63) (RMUS), BCE desfășoară procese de supraveghere și, în acest scop, a definit o metodologie PSE comună; a se vedea, în special, Ghidul BCE privind supravegherea bancară din noiembrie 2014, disponibil pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu. Prin urmare, a crescut în mod semnificativ consecvența în ceea ce privește cerințele suplimentare impuse instituțiilor de credit semnificative. În special în ceea ce privește instituțiile de credit semnificative din cadrul MUS, corelația dintre punctajele PSE globale și cerințele de capital a crescut de la 26 % înainte de 2014 la 76 % în 2016 (a se vedea pagina 44 din broșura privind metodologia PSE a MUS din 2016, disponibilă pe website-ul BCE pentru supraveghere bancară, la adresa www.bankingsupervision.europa.eu).

(8)  A se vedea noul articol 98 alineatul (5a) propus din CRD.

(9)  A se vedea noul articol 104c propus din CRD.

(10)  Memorandum de înțelegere între Comitetul unic de rezoluție și Banca Centrală Europeană din 22 decembrie 2015 privind cooperarea și schimbul de informații, disponibil pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

(11)  A se vedea contribuția BCE la consultarea Comisiei Europene privind examinarea cadrului UE de politică macroprudențială (12 decembrie 2016), disponibilă pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

(12)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(13)  COM(2017) 592 final.

(14)  A se vedea Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, IFRS 9 Financial Instruments („IFRS 9 – Instrumente financiare”) (2014), disponibil la www.ifrs.org

(15)  A se vedea noul articol 473a propus din CRR.

(16)  În conformitate cu noul punct 96A propus din documentul Basel III, a se vedea Standards: Regulatory Treatment of accounting provisions – interim approach and transitional arrangements („Standarde privind cadrul de reglementare al provizioanelor contabile – abordare interimară și mecanisme tranzitorii”), CBSB, martie 2017, disponibil pe website-ul BRI, la adresa www.bis.org. Pe baza acestui punct, procentajele pentru fiecare an sunt determinate printr-o metodă liniară.

(17)  A se vedea noul articol 473a propus din CRR.

(18)  COM(2017) 591 final.

(19)  A se vedea noul articol 21b propus din CRD.

(20)  A se vedea noile articole 99 alineatul (4), 101 alineatul (5), 394 alineatul (3) și 430 alineatul (1) propuse din CRR.

(21)  Această propunere ar afecta circa 80 % din toate instituțiile mai puțin semnificative.

(22)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 28.6.2014, p. 1).

(23)  A se vedea noul articol 99 alineatul (7) propus din CRR.

(24)  A se vedea Comunicarea privind finalizarea uniunii bancare, p. 19, și Raportul privind MUS, p. 8.

(25)  A se vedea articolul 1 primul paragraf din Regulamentul privind MUS.

(26)  A se vedea articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul privind MUS.

(27)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(28)  Nici CRD, nici Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73) nu prevăd în mod specific o cooperare de acest tip.

(29)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

(30)  Raportul ABE privind cerințele privind indicatorul efectului de levier în conformitate cu articolul 511 din CRR (nr. EBA-Op-2016-13), 3 august 2016, disponibil pe website-ul ABE, la adresa www.eba.europa.eu

(31)  A se vedea noul articol 429a alineatul (1) litera (j) propus din CRR.

(32)  A se vedea noul articol 429a propus din CRR.

(33)  A se vedea Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere disponibile în dreptul Uniunii (versiunea consolidată), noiembrie 2016, disponibil pe website-ul Supravegherii bancare a BCE, la adresa www.bankingsupervision.europa.eu

(34)  A se vedea noul articol 429a alineatul (1) litera (f) propus din CRR.

(35)  A se vedea noul articol 429a alineatul (1) litera (e) din CRR.

(36)  A se vedea documentul consultativ CBSB Revisions to the Basel III leverage ratio framework („Revizuiri ale cadrului Basel III privind indicatorul efectului de levier”), 25 aprilie 2016, disponibil pe website-ul BRI, la adresa www.bis.org

(37)  A se vedea noul articol 429 alineatul (2) propus din CRR coroborat cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014.

(38)  A se vedea noul articol 428r alineatul (1) litera (a) propus din CRR și punctul 37 din documentul Basel III al CBSB privind indicatorul de finanțare stabilă netă, octombrie 2014 (denumit în continuare „cadrul CBSB privind indicatorul de finanțare stabilă netă”), disponibil pe website-ul BRI, la adresa www.bis.org

(39)  A se vedea noul articol 428u alineatul (2) propus și noul articol 428x alineatele (2), (3) și (4) propus din CRR.

(40)  A se vedea noul articol 510 alineatele (4) și (5) propus din CRR.

(41)  A se vedea contribuția Eurosistemului la documentul de consultare al DG FISMA privind aspecte suplimentare pentru punerea în aplicare a indicatorului de finanțare stabilă netă în Uniunea Europeană, 14 septembrie 2016.

(42)  A se vedea noul articol 428s litera (b) propus și noul articol 428u alineatul (1) literele (a) și (b) propus din CRR, precum și punctul 38 și punctul 39 litera (b) din cadrul CBSB privind indicatorul de finanțare stabilă netă.

(43)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(44)  A se vedea noul articol 428f alineatul (2) literele (c) și (d) propus din CRR.

(45)  A se vedea recomandarea 6 din Raportul ABE privind cerințele de finanțare stabilă netă în temeiul articolului 510 din CRR (EBA Op/2015/22) din 15 decembrie 2015, disponibil pe website-ul ABE, la adresa www.eba.europa.eu

(46)  Standardele CBSB: Cerințe minime de capital pentru riscul de piață, ianuarie 2016, disponibile pe website-ul BRI, la adresa www.bis.org


Sus