Politica fiscală și cea monetară în cadrul unei uniuni monetare

Politica monetară și cea fiscală sprijină economia în moduri diferite

Politica monetară și cea fiscală reprezintă două instrumente importante pentru a menține soliditatea economiei. Ambele influențează economia, dar în moduri diferite.

Politica monetară vizează menținerea stabilității prețurilor bunurilor și serviciilor pe care le achiziționăm. Băncii centrale îi revine misiunea de a asigura că inflația – rata la care prețurile generale ale bunurilor și serviciilor variază în timp – rămâne scăzută, stabilă și previzibilă.

Politica fiscală se referă la deciziile de natură economică adoptate de autoritățile guvernamentale. Acestea din urmă pot decide să cheltuiască fonduri pentru a furniza servicii publice, a sprijini economia și a reduce inegalitățile. Fondurile pot fi obținute din taxe sau prin împrumuturi pe piețele financiare.

Interacțiunea dintre politica monetară și cea fiscală este importantă

Politica monetară și cea fiscală funcționează în moduri diferite. Acestea interacționează însă de asemenea, dat fiind că stabilitatea prețurilor și o economie echilibrată reprezintă două fețe ale aceleiași monede. După cum s-a observat în perioada pandemiei, această legătură este deosebit de puternică în vremuri de criză. Criza a lovit puternic Europa și a afectat economia, însă politica monetară și cea fiscală au acționat în comun pentru a îmbunătăți situația. Această abordare comună a ajutat numeroase persoane și firme să depășească criza. În absența acesteia, impactul pozitiv ar fi fost mai redus.

Modul în care politica monetară și cea fiscală interacționează este important pentru soliditatea economiei, motiv pentru care am dezbătut această temă în cadrul evaluării strategiei noastre.

O singură politică monetară, mai multe politici fiscale

Este nevoie de coordonarea politicii monetare și a celei fiscale pentru asigurarea bunei funcționări a economiei. Acest lucru nu este întotdeauna simplu, mai ales dat fiind că acestea funcționează independent una de cealaltă în zona euro. BCE aplică o politică monetară unică pentru cele 19 țări din zona euro, însă autoritățile guvernamentale naționale ale fiecăreia dintre aceste țări aplică propria politică fiscală. Există un motiv întemeiat pentru această separare. Istoria ne arată că atunci când băncile centrale sunt controlate în totalitate de autoritatea guvernamentală, prețurile pot scăpa de sub control.

Liderii europeni au convenit asupra mai multor principii esențiale pentru a preveni repetarea acestei situații. În primul rând, BCE este independentă. Autorităților guvernamentale nu li se permite să dicteze acțiunile BCE. În al doilea rând, BCE i se interzice să acorde finanțare direct autorităților guvernamentale. În al treilea rând, autoritățile guvernamentale trebuie să respecte norme comune pentru a-și ține cheltuielile sub control.

Noile provocări impun coordonarea politicii monetare și a celei fiscale

Aceste principii prezintă încă relevanță în societatea de astăzi. Ultimul deceniu a arătat însă, de asemenea, că noile provocări necesită răspunsuri noi, atât din partea politicii monetare, cât și din partea celei fiscale.

Transformările majore din societatea noastră au influențat modul în care funcționează economia. Printre acestea se numără globalizarea și faptul că oamenii din întreaga lume trăiesc mai mult și economisesc mai mult. În plus, criza financiară mondială din 2008 a marcat debutul unei lungi perioade de trenare economică. Nivelul inflației a fost prea scăzut în multe economii din lume, inclusiv în zona euro.

Ca răspuns la aceste dificultăți, BCE a redus ratele dobânzilor. BCE a recurs, de asemenea, la noi instrumente pentru a menține prețurile stabile în aceste vremuri dificile. Când ratele dobânzilor se situează la niveluri foarte scăzute sau chiar negative, băncile centrale dispun de un spațiu limitat de manevră pentru a oferi un sprijin mai important unei economii fragile.

Într-o astfel de situație, cheltuielile publice devin mai importante și au, de asemenea, un impact mai puternic, putând contribui la redresarea economiei și la revenirea inflației la niveluri care să fie în concordanță cu obiectivul băncii centrale. Eforturile comune din partea politicii monetare și a celei fiscale prezintă o relevanță deosebită atunci când economia traversează o perioadă dificilă.

Depinde de starea economiei

Modul în care politica monetară și cea fiscală vor interacționa în viitor depinde de starea economiei. Atunci când economia nu este robustă, iar ratele dobânzilor sunt deja foarte scăzute, este logică o acțiune comună din partea acestor politici pentru a o redresa. Când economia funcționează bine, coordonarea strânsă a acestor politici este mai puțin necesară. Acesta este momentul în care autoritățile guvernamentale ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că situația lor financiară este solidă, ceea ce le va ajuta să fie pregătite pentru dificultățile viitoare.